Craciunul continua sa fie in Maramures o sarbatoare la care traditiile si obiceiurile se pastreaza cu sfintenie, cel mai bine acesta putand fi vazute la sate. Si in marile orase insa, in Ajunul Craciunului se pot vedea insa grupuri de colindatori, tineri si batrani, care merg sa vesteasca pe la prieteni Nasterea Domnului. Lumea petrece impreuna cu familia si prietenii trei zile intr-una. Craciunul nu inseamna insa doar cele trei zile, numite «ale Craciunului satul». Sarbatoarea are trei etape: perioada de pregatire, postul si toate celelalte actiuni in care intra curatirea casei, a curtii, a mormintelor; apoi mai e perioada cuprinsa intre 23 decembrie (Ajunul Ajunului) si 31 ianuarie, iar ultima este perioda dintre Anul Nou (numit in vechime Craciunul cel mic) si Boboteaza.”Steaua” si ”Capra”, distractia coconilor
In Ajunul Craciunului, in satele din Maramures primii care pleaca la colindat sunt copiii. Cu traistutele in gat, acestia merg pe la case ca sa anunte marele eveniment care se va produce, iar in schimbul colindei lor se obisnuiste sa se ofere colacuti, nuci, mere, iar acum, din ce in ce mai des, se dau bani.
In Ajunul Craciunului, in satele din Maramures primii care pleaca la colindat sunt copiii. Cu traistutele in gat, acestia merg pe la case ca sa anunte marele eveniment care se va produce, iar in schimbul colindei lor se obisnuiste sa se ofere colacuti, nuci, mere, iar acum, din ce in ce mai des, se dau bani.
”Jocul mosilor”, o arta a deghizarii
In cadrul sarbatorilor de iarna, un rol important l-a jucat si il mai joaca inca deghizarea si travestirea, practicate in jocul cu masti. Cei ce se mascau, individual sau in grup, urmareau ca, pe langa proectia reala sau magica sa obtina, cu ajutorul mastilor si legatura spirituala cu presupusele forte supraomenesti”. Ea a aratat ca”purtatorul mastii este patruns de forta ei, este scos din timpul si spatiul profan”, iar ”masca isi pastreaza functia de pacalire, cu intentia de a asigura celui care o poarta o trecere mai usoara peste «pragurile» pe care le are de depasit, pentru ca masca presupune si o serie intreaga de interdictii, dar ii si da dreptul la un comportament ce iese din tiparele cotidianului, realului imediat”.
In cadrul sarbatorilor de iarna, un rol important l-a jucat si il mai joaca inca deghizarea si travestirea, practicate in jocul cu masti. Cei ce se mascau, individual sau in grup, urmareau ca, pe langa proectia reala sau magica sa obtina, cu ajutorul mastilor si legatura spirituala cu presupusele forte supraomenesti”. Ea a aratat ca”purtatorul mastii este patruns de forta ei, este scos din timpul si spatiul profan”, iar ”masca isi pastreaza functia de pacalire, cu intentia de a asigura celui care o poarta o trecere mai usoara peste «pragurile» pe care le are de depasit, pentru ca masca presupune si o serie intreaga de interdictii, dar ii si da dreptul la un comportament ce iese din tiparele cotidianului, realului imediat”.
Colacutul dat colindatorilor, un simbol al soarelui
Un loc important il au si obiectele legate de colindat, amintind de bata, care este vazuta ca un ”arbore al vietii”. Atingerea portilor si a femeilor, dar si bataia repetata atat in podeaua casei, cat si in pamantul din curte cu bata are rol fertilizator, potrivit credintelor din Maramures.
De asemenea, un alt obiect ritualic, care nu lipseste din gospodariile maramuresenilor de Craciun, este colacul, care este un simbol al soarelui, dospirea aluatului din care se face semnificand fertilitatea. Mai sunt insa marul - aliment sacru si “fruct al cunoasterii”, si nuca, care este asimilata si “oului cosmic”. Toate aceste se regasesc pe mesele de Craciun in toate gospodariile din Maramures, chiar daca modernismul si-a facut loc chiar si in zonele rurale.
Un loc important il au si obiectele legate de colindat, amintind de bata, care este vazuta ca un ”arbore al vietii”. Atingerea portilor si a femeilor, dar si bataia repetata atat in podeaua casei, cat si in pamantul din curte cu bata are rol fertilizator, potrivit credintelor din Maramures.
De asemenea, un alt obiect ritualic, care nu lipseste din gospodariile maramuresenilor de Craciun, este colacul, care este un simbol al soarelui, dospirea aluatului din care se face semnificand fertilitatea. Mai sunt insa marul - aliment sacru si “fruct al cunoasterii”, si nuca, care este asimilata si “oului cosmic”. Toate aceste se regasesc pe mesele de Craciun in toate gospodariile din Maramures, chiar daca modernismul si-a facut loc chiar si in zonele rurale.
Superstitiile de Craciun au locul lor in zilele de sarbatoare
Prin urmare, sunt extrem de rare situatiile in care podelele casei sunt acoperite cu fan proaspat, iar sub fata de masa sunt puse paie pentru dobandirea bunastarii. De asemenea nu se mai leaga cu lanturi picioarele mesei, obicei care se practica pentru a opri animalele salbatice sa atace vitele din curti si sa indeparteze raul din casa.
Superstitiile persista insa, astfel incat nu se da cu matura de Craciun, nu se spala rufe si nu se da nimic cu imprumut. De asemenea, se da de mancare pe saturate animalelor din gospodarie, inclusiv cate o bucatica de aluat dospit, despre care se crede ca le va feri de boli. In unele zone, se spune ca daca in seara de Ajun, animalele se culca pe partea stanga, e semn ca iarna va fi lunga si geroasa. Mai exista si credinta ca acei care plang in Ajun vor plange tot anul care vine, iar in dimineata de Craciun este bine sa te speli pe fata cu apa de izvor in care se pune un banut de argint.
Pregatirile de Craciun sunt obligatorii in Maramures, iar tarancile folosesc acest prilej ca sa isi scoata la iveala zestrea lor sau ale fetelor de maritat. Sterguri frumos tesute, perne imbracate in fete brodate cu migala, pleduri colorate sunt scoase din dulapuri si asezate in incaperi, mai ales in cea in care sunt primiti colindatorii. Din case nu lipseste nici bradul, impodobit acum cu beculete si globuri chinezesti, iar altadata cu nuci, mere ori siraguri de boabe de fasole alba in loc de beteala
Prin urmare, sunt extrem de rare situatiile in care podelele casei sunt acoperite cu fan proaspat, iar sub fata de masa sunt puse paie pentru dobandirea bunastarii. De asemenea nu se mai leaga cu lanturi picioarele mesei, obicei care se practica pentru a opri animalele salbatice sa atace vitele din curti si sa indeparteze raul din casa.
Superstitiile persista insa, astfel incat nu se da cu matura de Craciun, nu se spala rufe si nu se da nimic cu imprumut. De asemenea, se da de mancare pe saturate animalelor din gospodarie, inclusiv cate o bucatica de aluat dospit, despre care se crede ca le va feri de boli. In unele zone, se spune ca daca in seara de Ajun, animalele se culca pe partea stanga, e semn ca iarna va fi lunga si geroasa. Mai exista si credinta ca acei care plang in Ajun vor plange tot anul care vine, iar in dimineata de Craciun este bine sa te speli pe fata cu apa de izvor in care se pune un banut de argint.
Pregatirile de Craciun sunt obligatorii in Maramures, iar tarancile folosesc acest prilej ca sa isi scoata la iveala zestrea lor sau ale fetelor de maritat. Sterguri frumos tesute, perne imbracate in fete brodate cu migala, pleduri colorate sunt scoase din dulapuri si asezate in incaperi, mai ales in cea in care sunt primiti colindatorii. Din case nu lipseste nici bradul, impodobit acum cu beculete si globuri chinezesti, iar altadata cu nuci, mere ori siraguri de boabe de fasole alba in loc de beteala